Boli si daunatori la ardei - combatere plan tratamente

Ardei ( gras, kapia, gogosar, iute) – Tratamente si combatere boli si daunatori

Ardeiul – generalitati

Ardeiul (Capsicum annuum), originar din America Centrala si de Sud, face parte din familia Solanaceae si este o specie populara a genului Capsicum, fiind adus in Europa de conchistadorii spanioli si portughezi. In cultura ardeiului sunt 4 soiuri de ardei: grasi, lungi, gogosari si iuti.

Fructul ardeiului are un continut scazut in calorii si se consuma mult in stare proaspata, in cure de detoxifiere a organismului, in diferite preparate culinare, dar si in stare conservata, fiind bogat in vitaminele A, C, B6, E, P, calciu, fier, flavonoizi, antioxidanti. Capsaicina continuta in ardeiul iute reduce colesterolul, inflamatia si usureaza durerea, in timp ce continutul de licopen din ardeii rosii are rol protector in fata atacului unor tipuri de cancer, in special cel de prostata, iar luteina este enzima benefica pentru ochi.

Ardei -Conditii de cultura

Este o planta iubitoare de caldura, lumina, apa si hrana. Solul pe care se cultiva trebuie sa fie bogat in substante hranitoare, ingrasat periodic cu gunoi de grajd, afanat, lucrat adanc.
Ca la toate organismele vii, si in cultura ardeiului sunt boli si daunatori ce pot imbolnavi plantele iremediabil si pot afecta grav productia.

Bolile ardeiului

Viroze la ardei

Patarea inelara clorotico-necrotica a ardeiului este datorata infectiei cu virusul Pepper chlorotic necrotic ringspot si se transmite de la planta la planta prin insecte, acarieni. Plantelor infectate li se ingalbenesc nervurile principale, devin transparente, iar intre nervuri apar pete inelare sau linii de culoare verde deschis-galbui. Pe frunzele batrane apar arsuri, apoi se scutura cele din varfuri. Frunzele noi se dezvolta deformate si prezinta pete brune. In sere, daca este semnalata boala, plantele se scot si se ard, in culturi se fac tratamente cu acaricide si insecticide.

Mozaicul castravetilor la ardei provoaca plantelor infectate piticirea (cu 50% din inaltimea plantei) si indesirea tufelor. Boala este cauzata de virusul Cucumber mosaic virus pepper si produce mai intai pete si linii necrotice, apoi deformari ale frunzelor ce se grupeaza in rozeta, in varful plantei. Fructele sunt defomate si isi pierd calitatile. Virusul prezinta multe plante din flora spontana ca gazde de iernare (traista –ciobanului, scanteiuta, trei frati patati, urzica moarta). Vectorii de raspandire a virusului sunt afidele. Cel mai frecvent este intalnita aceasta boala pe terenurile unde s-a practicat monocultura ardeilor mai multi ani consecutiv. Se fac tratamente cu insecticide si erbicide pentru indepartarea afidelor si a plantelor gazda cu: Topsin, Dithane, Ridomil, Bravo, Gold.

Mozaicul tutunului la ardei –Tabacco mosaic virus in pepper se manifesta la plantele tinere virozate prin incetinirea ritmului de crestere si aparitia petelor clorotice pe frunzele bazale. La plantele mai batrane se dezvolta pete necrotice pe frunze pana 1,5 cm si la baza tulpinii apar pete brune, iar plantele se ofilesc. Virusul se transmite prin contactul direct cu plantele bolnave, prin seminte, sol sau prin instrumentele de lucru. Ca metoda de prevenire se cultiva soiuri rezistente la acest virus.

Virusul Y al cartofului la ardei –Potato virus Y in pepper, este cunoscut si ca „necroza nervurilor ardeiului” sau „ virus nervurian” . Petele clorotice provocate de virus apar la plantele tinere mai mici, apoi se unesc de la varful frunzei spre baza, frunzele se ingalbenesc si raman zone verzi paralele cu nervurile. La unele soiuri frunzele se grofeaza, se rasusesc, se produc defolieri. Virusul este transmis de afide, care-l transporta de la plante gazda ca: tutunul, cartoful, tomatele, florile de petunie. Se aplica tratamente contra afidelor. In camp, se planteaza cartoful dupa un spatiu de izolare. Ca masura de prevenire este folosirea de soiuri rezistente.

Mozaicul lucernei la ardei –Alfalfa mosaic virus in pepper, viroza este numita si „patarea galbena a ardeiului” si se manifesta prin aparitia unor pete mari galbene care devin aurii, apoi arse, dupa care frunzele cad. Apar arsuri pe tulpina ardeiului si pe fructe. Cel mai tare sunt afectate culturile de ardei din ciclul al II lea, in luna septembrie. Virusul se transmite prin 13 specii de afide, dar se transmite si prin seminte. Susaiul este o planata gazda pentru acest virus. Terenurile de cultura cu ardei trebuie sa fie la 500 m departare de lucerna; se folosesc soiuri rezistente la acest virus. Culturile se trateaza cu insecticide contra afidelor.

Microplasmoze la ardei

Stolburul la ardei -Stolbur disease in pepper are ca gazde secundare: pepenii, loboda, cartof, morcov, tutun, tomate, lemn cainesc, etc. Se manifesta din luna iunie, odata cu aparitia pe frunzele tinere a unor pete de decolorare. Frunzele se rasucesc spre partea superioara de-a lungul nervurii mediane si nervurile devin violacee. Plantele piticesc, florile raman sterile, fructele sunt de slaba calitate. Transmiterea micozei se face de la planta la planta prin intermediul insectelor Hyalesthes obsoletus, Eusceles plebejus, Macrosteles laevis sau cu ajutorul cuscutei. In combaterea acestei boli se distruge cuscuta si se fac stropiri cu insecticide contra afidelor, eficiente doar pentru distrugerea insectelor-vectori.

Bacterioze la ardei

Patarea bacteriana a ardeiului, cunoscuta si ca patarea si basicarea fructelor produsa de bacteria Xanthomonas campestris pv. vesicatoria este intalnita in cultura ardeiului si a tomatelor. Se manifesta prin aparitia la nivelul frunzelor tinere a unor pete umede, de culoare verde-inchisa, ce se bombeaza spre partea superioara, apoi necrozeaza. Pe frunzele batrane petele sunt pana la 10mm, inconjurate de o zona bruna, umeda. Frunzele atacate se ingalbenesc si cad. Apoi, aceste pete se pot extinde pe tulpini unde apar si crapaturi. Pe fructe petele sunt rotunde, pana la 5mm, umede, apoi brune si aspre. Cand vremea este ploioasa, deasupra petelor apare exudatul cu lichid bacterian. In perioada umeda, bacteria se transmite prin stropii de apa sau prin contactul dintre plante. Bacteria se transmite prin seminte de la plantele bolnave si ierneaza in resturi vegetale neingropate la sol. Este purtata de vant si intra in plante prin stomate sau rani, mai ales in conditii de temperatura ridicata, peste 23°C si umiditate crescuta peste 85%. Ea se fixeaza si pe radacinile firelor de grau, pe care ierneaza. Nu se seamana grau dupa ardei sau tomate.
Prevenirea si combaterea acestei boli incepe cu selectarea atenta a semintelor care trebuie sa provina din surse certificate, rotatia corecta a culturilor: in cadrul practicarii unui asolament rational nu se planteaza ardei pe acelasi teren mai devreme de un an. Se cultiva soiuri mai rezistente la aceasta boala. Solul pentru rasad este dezinfectat cu Dithane M45 sau 75WP-0,2%, zeama bordeleza WDG, Vondozeb 75 DG-0,2%, Systhane -0,25%, Melody Compact 49 WG -0,2%( 2kg/ha in 1000 l de apa). Stopirile se incep cand plantele infloresc si se repeta la 7-10 zile.

Patarea pustulara a fructelor de ardei- Pseudomonas syringae pv. tomato se manifesta prin aparitia unor pete galbui, mici de 1-2 mm, umede, care se innegresc, se inconjoara de inele verzi-galbui. Apar pete alungite si pe tulpini, iar pe fructe petele se disting ca arsuri negre, bombate, bine delimitate. Bacteria se transmite prin seminte infectate sau ramane in solul unde au fost plante bolnave, mai ales in solurile alcaline. Este purtata de vant si insecte si infecteaza atat ardeiul cat si tomatele, vinetele. Se trateaza cu zeama bordeleza-0,75%, Champion 50WP -0,3%, Super Champ -0,2%, Mancozeb 800- 0,2%.

Micoze la ardei

Fainarea ardeiului este o boala produsa de ciuperca Leveillula taurica. Este raspandita la culturile din sere, solarii si camp, manifestandu-se la nivelul frunzelor prin aparitia unor pete albe-galbui ce se necrozeza in timp, iar pe partea inferioara apare miceliul alb-cenusiu, cu aspect prafos. Produce o defoliere a planetelor deoarece frunzele infectate se rasucesc si cad. Tesuturile atacate se brunifica si se usuca, plantele sufera si fac fructe mici si putine care se matureaza tarziu. Ciuperca se raspandeste prin sporii purtati de vant, picaturile de ploaie sau de la irigatii, mai ales in spatiile protejate cu temperaturi intre 18-24°C si umiditate in jur de 80%.

In prevenirea si combaterea acestei boli se folosesc in culturi soiuri si hibrizi rezistenti genetic la atacul fainarii. Frunzele atacate se strang si se ard pentru a stopa raspandirea fructificatiilor de rezistenta (cleistotecii). Tratamentele chimice se fac cu: Thiovit jet( 4kg/ha), Topas 100 EC -0,04% (0,5 l/ha, pauza timp de 7 zile), Ortiva-0,1%(1 l/ha), Metoben -0,15%, Karathane FN 57-0,1%, sulf muiabil-0,4%, etc.

Ofilirea frunzelor (fusarioza) este o boala produsa de ciuperca Fusarium oxyporum var. vasifectum in perioada ploilor abundente, cu temperaturi ridicate de peste 27-28 °C, intalnita atat in culturile din camp cat si la cele din solarii si sere. Se manifesta in perioada de inflorire-fructificare prin decolorarea si ofilirea plantelor si aparitia unor pete maronii si umede la nivelul fructelor, pe care se extinde si le acopera pe toata suprafata, producand ofilirea intregii plante in 2 saptamani, in conditii prielnice. Ciuperca este saprofita si se raspandeste prin apa de irigatie sau prin instrumentarul folosit. Patrunde prin perii absorbanti sau prin ranile produse radacinilor in conditiile unei irigari necorespunzatoare.
Se previne raspandirea ciupercii prin folosire unor hibrizi care nu sunt sensibili la fuzarioza, prin dezinfectia chimica a solului, iar in sere si solarii se face dezinfectia termica si nu se depaseste umiditatea relativa peste 85%. Tratamentele chimice se fac cu fungicide ca: Topsin Al 70 PU- 0,05-0,1%(0,5 ml solutie pe planta), Topsin 70WDG, Dithane M45.

Ofilirea vasculara-Ventricillium dahliae se manifesta in faza de fructificare, cand frunzele se ingalbenesc si incep sa se usuce de la baza. Fructele se dezhidrateaza, se zbarcesc. Prin sectionarea tulpinii plantelor atacate se observa brunificarea vaselor. Ca masuri de pervenire se face dezinfectia solului si distrugerea resturilor vegetale atacate, araturi adanci, cultivarea de hibrizi rezistenti. Se foloseste fungicidul Topsin 70 WDG -0,05-0,1% (0,5 l/planta) in tratamentele chimice.

Mana este o boala produsa prin infectarea plantelor cu ciuperca Phythophora caspicis in conditii de temperaturi ridicate si umiditate medie. Se manifesta prin putrezirea radacinilor, tulpinilor, frunzelor, florilor si fructelor ardeilor. La nivelul frunzelor apar mai intai pete circulare, verzi-galbui, cu aspect umed. Pe ele apare un puf albicios, se brunifica si se necrozeaza. Ciuperca se fixeaza si pe cozile frunzelor, pe lastari si pe tulpini sub forma de pete brune, lunguiete. Pe tulpini apare mai intai o zona inelara care se brunifica si duce la uscarea plantelor. Pe fructe, petele sunt umede, verzi-inchise, apoi se ingalbenesc, se brunifica si se dezvolta pe ele stratul de mucegai fin, alb.
Se previne raspandirea ciupercii prin tratamente chimice de dezinfectie a solului si evitarea irigarii excesive. Se distrug resturile vegetale in care se pot dezvolta fructificatiile de rezistenta. Sporii ciupercii se pot transmite si de la alte plante gazda ca: dovlecelul, morcovul, pepenele galben si verde, vanata si tomatele.Tratamentele chimice se fac folosind: Cobox 50 PU -0,2 -0,3% , Rover 500 SC-2 l/ha (20ml in 10 l de apa), Aliette 80PU- 0,4%, Bravo 500 SC, Previcur Energy, Ridomil Gold 68 WG-0,25% ( 2,5 kg/ha), Winner M80 -0,25 (2 kg/ha), Triumf 40 WG-3,75 kg/ha(40 g in 10 l de apa).

Putrezirea neagra a fructelor sau alternarioza sau putregaiul apical, este o micoza produsa de ciuperca Alternaria solani. Boala se manifesta la nivelul varfului fructelor prin aparitia unor pete galben-verzui, umede si moi, care se brunifica si se inmoaie in urma degradarii tesuturilor. La plante apare un dezechilibru hidric ce trebuie reglat printr-o alimentare regulata cu apa, aspersii scurte dimineata pentru ridicarea umiditatii din aer si se fac fertilizari faziale cu clorura de calciu sau Agriplant 2, Agriplant 4, FerticareIII, alternativ cu azotat de calciu, la circa 2 saptamani. Pentru prevenirea infectiei culturilor de ardei cu Alternaria solani se folosesc soiuri rezistente, se strang si se ard resturile vegetale. Tratamentele chimice se fac cu Ortiva 250 SC, Polyram DF, Ridomil Gold 68 WG-0,25% ( 2,5 kg/ha).

Putregaiul cenusiu este o micoza produsa de Botrytis cinerea ce se recunoaste prin ofilirea brusca a tulpinilor si frunzelor. La nivelul fructelor, ciuperca produce pete brune, moi si umede ce pornesc din zona pedunculului si se intind pe fruct. Daca mediul continua sa fie umed, pe acestea se aduna un mucegai cenusiu, in cercuri concentrice. Se poate intalni in sere, solarii si pe camp, mai ales in anii in care precipitatiile cad din belsug. Ca masuri de prevenire se fac dezinfectii chimice si termice ale solului, se efectueaza irigatiile fara a se uda si frunzele plantelor pentru a nu raspandi sporii ciupercii. De fac defolieri la baza plantelor, se indeparteaza fructele atacate, in sere, solarii se fac aerisiri. Tratamentele fungice se fac cu Switch-0,1%( 1 kg /ha), Bravo 500SC, Ortiva 250 SC, Rovral 500 SC, Teldor 500Sc. Pentru prelungirea rezistentei la pastrare a fructelor se foloseste Ortiva 250 SC.

Antracnoza este o infectie a plantelor cu ciuperca Colletotrichum capsici. Se manifesta in conditii de umiditate si temperaturi de 30°C prin dezvoltarea unor pete circulare si adancite pe suprafata fructelor care formeaza in interior puncte negre, care sunt aglomerarile de conidii cu spori. Ca masuri de prevenire a acestei boli se aduna si se ard toate resturile vegetale, se practica un asolament rational al culturilor. Combaterea prin tratamente chimice se face cu : Dithane M45.

Putrezirea coletului plantelor si cadearea rasadului de legume este o boala produsa de ciuperca Phythium debarianum. Aceasta boala este cea mai grava la rasaduri si aduce pagube mari. Se manifesta prin innegrirea in zona bazala, subtierea plantulei atat pe tulpina cat si in pamant spre radacina. Se produce descompunerea tesuturilor tulpinitelor la plantulele din stadiul de germinare si rasarire pana la dezvoltarea a 2-3 frunzulite. Ciuperca apare in vetre de atac si se dezvolta la temperaturi de 18-30°C si umiditate foarte ridicata, peste 90%, astfel, toate plantele din rasadnita sau sera pot fi distruse in 2-3 zile. Pe solul infestat se observa extins miceliul fin, albicios. Phythium debarianum se dezvolta rapid in absenta luminii, cand plantulele nu sunt aerisite, sunt udate in exces, iar solul are un pH acid. Atacul ciupercii scade dupa repicare. Ca masuri de prevenire se fac: dezinfectarea solului, folosirea de soiuri rezistente, udarea moderata a rasadurilor, deoarece ciuperca se dezvolta in conditii de umiditate crescuta. Combaterea acestei infectii se face cu Merpan 50WP, Previcur Energy, Rovral 50WP-0,075%.

Patarea alba a frunzelor de ardei-Phyllosticta caspici este o boala care debuteaza prin aparitia unor pete mici, albicioase, neregulate sau alungite, conturate cu o dunga bruna. Petele se unesc, se maresc si duc la brunificarea frunzelor si caderea lor. Pe mijlocul petelor se formeaza fructificatiile ciupercii sub forma unor puncte negre. Phyllosticta caspici produce pagube mari atunci cand ataca plantele inainte de perioada infloririi, afectandu-le fructificarea. Ciuperca ierneaza sub forma de spori in partile plantelor atacate. In timpul vegetatiei sporii se raspandesc prin apa de ploaie sau de la irigatii. Prevenirea infectiei cu aceasta ciuperca se face prin adunarea si arderea resturilor vegetale atacate, tratamente preventive, un asolament de 4 ani.

Daunatorii ardeiului

Musculita alba de sera (Trialeurodes vaporariorum) dezvolta colonii pe partea inferioara a frunzelor, care inteapa si sug sucul celular. Ierneaza in stadiul de adult in spatiile protejate. In combaterea raspandirii acestui daunator sunt foarte importante masurile de igiena culturala, masuri de distrugere a resturilor plantelor atacate. Materialul saditor trebuie sa fie certificat, sanatos. Dejectiile musculitei albe sunt dulci si reprezinta un mediu propice dezvoltarii ciupercilor Alternaria si Fusarium. Musculita alba este un vector in raspandirea virusurilor. In combaterea acestui daunator se fac tratamente cu insecticide ca: Actara 25 WG-0.02%(0,2 kg/ha), Confidor Energy-0,13% (1,3 l/ha), Decis Mega 50 EC (0,25 l/ha), Mospilan 20 SG-0,025%( 1,5 g la 6 l de apa), Fastac 10 EC -0,02%(0,2 l/ha).

Paianjenul rosu comun (acarianul) (Tetranichus urticae) ataca in special culturile din sere si solarii, dar poate produce pagube mari si in culturile de ardei din camp. Este un daunator polifag si dezvolta 5-6 sau chiar 10 generatii pe an in culturile din camp, iar in sere poate dezvolta si 20 de generatii pe an. Ierneaza in frunzele uscate sau in startul de la suprafata solului. Cele mai violente atacuri ale acarienilor sunt in verile calduroase si secetoase (15 iunie-august), cand ciclul de inmultire este scurt. Coloniile de paianjeni rosii se hranesc cu sucul celular pe care-l obtin prin inteparea organelor plantei. Frunzele devin cenusii, albicioase, pergamentoase si prezinta pe partea inferioara panze tesute fin, apoi se ingalbenesc si cad usor. Florile intepate de acarieni avorteaza. Plantele atacate vegeteaza slab si fructifica putin.

Pentru prevenirea atacului cu paianjenul rosu se fac araturi adanci ce pot reduce rezerva biologica a acestui daunator, se fac prasile prin care se distrug buruienile ce pot fi gazde secundare ale daunatorului in perioada de vegetatie, se face copilitul si se defoliaza frunzele afectate, in rotatia culturilor se revine pe acelasi teren dupa 2 ani de la un atac puternic. Plantele cultivate pe un teren pe care s-au administrat ingrasaminte si compozitia solului este echilibrata corect sunt mai rezistente in fata atacului acestui daunator. In combaterea acarienilor se fac tratamente cu acaricide ca: Nissorun 10 WP – 0,04%( 0,5 kg/ha sau 5g/10-12 l apa), Vermitec 1,8 EC-0,1% (1 l/ha), Milbecnock EC-0,0755(10ml in 13 l de apa), Omite 570 EW -0,1%(10 ml in 10 l de apa). In cazul unui atac puternic se poate combina Safran +Nissorun+Toil.

Paduchele verde (Myzus Persicae) este o afida ce ataca agresiv ardeii deoarece dezvolta colonii la nivelul tulpinilor si al frunzelor si este o specie migratoare. Afidele au corpul globulos, moale, oval, de culoare verde. Afecteaza cresterea si fructificarea plantelor, in special la temperaturi de peste 24°C. Ierneaza in stadiul de ou si larvele ataca frunzele si lastarii tineri, sugand sucul celular prin inteparea organelor plantei. Atacul afidelor se observa pe partea inferioara a frunzelor, care se deformeaza, grofeaza, se rasucesc. Cand atacul este puternic, frunzele se ingalbenesc si se usuca. Plantele atacate sufera si se debiliteaza. Afidele sunt principalul vector de raspandire a virozelor la ardei. Tratamentele chimice se fac incepand cu aparitia primelor larve cu: Confidor Energy-0.06% (0,6 l/ha), Decis Maga 50 EC -0.02%(0,2 l/ha), Faster 10 CE-0.03% (2 ml in 6,6 l de apa), Mospilan 20 SC-0,0125% (1,5 g /12 l de apa), Tepekki -0,012-0,014 %( 0,120-0,140 kg/ha, dupa puterea atacului), 1,5g insecticid in 10-12 l de apa, Fastac 10 EC -0,02%(0,2 l/ha).

Paianjenul (acarianul) lat (Polyphagotarsonemus latus ) este un daunator de temut in zonele protejate deoarece el dezvolta 18-20 generatii pe an. Traieste in colonii pe frunze (pe partea inferioara mai mult), tulpini, flori, fructe. In conditii optime de caldura, 28°C si umiditate de 70-80% se poate dezvolta o generatie in 4-5 zile. Acarianul lat se gaseste in tot timpul anului in sere, pe plante, in toate stadiile de dezvoltare. In camp ataca plantele intre lunile mai-septembrie. Atacul acestui daunator provoaca rasucirea frunzelor in jurul nervurilor, apoi apar pete galben-verzui. Plantele atacate stagneaza in dezvoltare, avorteaza florile si frunzele raman mici. Tesuturile atacate se depigmenteaza si se brunifica. Un atac puternic poate periclita intreaga cultura. Perioada de atac agresiv este in lunile iulie-august. Tratamentele chimice se fac folosind: Nissorun10WP(5g/12 l apa), Vermitec 1,8EC(10ml / 10 l de apa), Envidor 240 SC.

Tripsul californian(Frankliniella occidentalis) si tripsul comun sau al tutunului (Trips tabaci) sunt insecte foarte periculoase care greu se vad cu ochiul liber, avand 0,7-1,9mm. Tripsii se pot observa mai usor pe partea inferioara a frunzelor si in interiorul florilor. Tripsii sunt insecte de culoare galbena sau maroniu-inchis, cu 6 picioare, corpul alungit, au o pereche de aripi cu perisori. Acesti daunatori inteapa organele plantelor si sug seva din tesuturi (prefera varfurile de crestere, frunzele tinere, florile), stagnand dezvoltarea plantelor. Florile nu mai leaga rod. Tripsii pot ataca plantele inca din rasad. Tratamentele chimice se fac cu: Actara-0,02%(200g/ha), Mavrik 2F, Karate Zeon 50CS, aplicat foliar in cantitate de 0,16 l/ha, Mospilan 20 SG (1,5g/6 l de apa).

Omida fructificatiilor (Helicoverpa armigera) este un daunator polifag ce ataca peste 120 de specii de plante. Adultul este un fluture mic, maroniu, de 2-3 cm lungime. Oul este minuscul si din el iese o larva ce ajunge pana la 4 cm lungime, cu doua dungi mai inchise pe partea dorsala, iar la fiecare segment are niste negi cu perisori. Culoarea corpului larvei variaza de la verde galbui, roscat-violaceu, brun-inchis. Pupa este brun-roscata si are 1,5-1,8 cm. Larvele produc pagube mari atat in sere cat si in camp. Omida fructificatiilor ierneaza in stadiul de pupa ingropata in sol la 7-25 cm si dezvolta 2-3 generatii pe an. O femela poate depune de la 300 pana la 3000 de oua. Un ciclu de dezvoltare dureaza pana la 41 de zile. Ouale sunt depuse pe frunze, inflorescente, fructe. Larvele consuma frunzele, florile, patrund in fructe si se hranesc cu semintele acestora. Prin galeriile din fructele de ardei se instaleaza ciupercile.Tratamentul pentru combaterea acestui daunator se face incepand cu iesirea larvelor din ou sau la prima aparitie in cultura, folosindu-se insecticidul Affirm -1,5 kg/ha.

Molia frunzelor de tomate (minierul) sau molia miniera(Tuta absoluta) este un daunator de temut al tuturor plantelor din fam. Solanaceae, originar din America de Sud, ce se combate greu datorita gradului de atac si a rapiditatii cu care se adapteaza dezvoltand indivizi rezistenti la substanta activa din insecticidul folosit. Larvele pot ataca plantele inca din faza de rasad. Ele patrund in interiorul frunzelor si se hranesc cu mezodermul acestora, lasand galerii care se necrozeaza, dar prefera mugurii din varful plantei, florile si fructele in formare. Pot ataca si fructele in orice stadiul de dezvoltare producand galerii prin care patrund usor si alti factori patogeni, scazand calitatea lor. In zonele atacate larvele lasa excremete de culoare neagra. Odata patrunse in fruct, larvele nu mai pot fi combatute, din acest motiv fructele atacate se indeparteaza pentru a nu reprezenta o sursa de infestare. Fluturii adulti (moliile) sunt maronii-cenusii, foarte mici, de 5-7 mm, au antene lungi, subtiri si margelate. Masculii sunt mai inchisi la culoare. Ouale sunt cilindrice, mici, galben-maronii, iar larvele sunt galbui la inceput, de aproximativ 0,5 mm. Larvele mature sunt de culoare verde-deschis si au capul negru, iar pe partea dorsala prezinta doua benzi negre. In ultimul stadiu de dezvoltare ajung pana la 9 mm, iar partea dorsala se coloreaza in roz. Pupele sunt de 6 mm si au o culoare maronie. Ierneaza in stadiul de ou, larva sau adult si dezvolta 10-12 generatii pe an si daunatorul poate fi depistat in solarii si sere pe intreg parcursul anului. O femela depune pana la 250-300 de oua. Prevenirea atacului acestui daunator se face prin strangerea si arderea resturilor vegetale atat din spatiile protejate cat si de pe camp, erbicidarea solului din sere cu glifosat, distrugerea buruienilor, cu precadere a celor din fam. Solanaceae. Monitorizarea zonelor cu capcane cu feromoni pentru depistarea primelor femele de minieri. In tratamentele chimice se folosesc insecticide ca: Affirm, Voliam si Targo.

Musca miniera americana(Liriomyza trifolii spp.) se dezvolta in sere si spatiile protejate, mai rar in camp. Dezvolta in conditii prielnice pana la 8 generatii pe an. Femelele fac in parenchimul frunzelor, cu ovipozitorul, o cavitate mica, in care depun cate un ou. O femela poate depune intre 400 si 600 de oua. Perioada optima de dezvoltare a larvelor este la temperaturi de 26-28°C. Plantele pot fi infestate cu acest daunator inca din faza de rasad. Larvele sapa galerii in forma de linii curbe intre epidermele frunzei si lasa excremente negre, apoi se tranforma in nimfe in sol. Frunzele atacate se usuca. In prevenirea raspandirii acestui daunator se aduna si se ard resturile vegetale de la plantele infestate. Tratamentele chimice se fac incepand cu momentul aparitiei primelor simptome cu insecticide ca: Laser 240 SC , Vermitec 1,8 EC, Safran 1,8 EC, Midash 200 SL. In tratamentele foliare se foloseste un insecticid de noua generatie in amestec cu un insecticid neonicotinoid si Silwet L-adjuvant penetrant, repetandu-se stropirile la 7 zile, de maximum 3 ori pentru fiecare insecticid. Intotdeauna se respecta recomandarile de pe eticheta fiecarui produs si timpul de pauza pana la recoltare.

Musca plantulelor (Delia platura) este un daunator polifag periculos deoarece ataca peste 40 de plante inca din faza de rasad. Mustele adulte ale plantulelor seamana cu musca domestica de casa, dar au dimensiuni mai mici, de 5-6 mm si sunt de culoare maronie-cenusie. Larvele se dezvolta in timp de 3 saptamani, sunt apode, cilindrice, lungi de 5-6 mm, de culoare alba-galbuie. Ele consuma cotiledoanele semintelor, atacand plantulele inainte de a rasari. Dupa ce se hranesc cu interiorul semintelor, larvele patrund in radacini, in tulpini, provocand debilitatea plantulelor. Larvele se transforma in pupe cilindrice in solul de langa plantula si dureaza in acest stadiu in jur de 10 zile. In conditiile de clima din tara noastra, musca plantulelor ierneaza in stadiul de pupa, in sol si dezvolta 2-3 generatii, depunandu-si ouale grupat aproape de seminte, in solurile umede si bogate in materie organica, de care este atrasa. Puterea cea mai mare de atac o au mustele din prima generatie, dezvoltate in lunile mai-iunie.

In prevenirea atacului acestui daunator se evita folosirea gunoiului de grajd in zonele infestate, se combat buruienile inflorite cu 2 saptamani inainte de perioada de plantare, se tin acoperite rasadnitele cu o panza de agril, se trateaza semintele. In combaterea larvelor se fac tratamente la sol prin udare cu insecticide ca: Actara, Confidor Energy, iar adultii sunt depistati cu ajutorul capcanelor cu lipici de culoare galbena in perioada de zbor si se combat cu Confidor Energy.

Coropisnita (Grylloptalpa gryllotalpa, sin. Grylloptalpa vulgaris) este considerata cea mai periculoasa insecta polifaga a leguminoaselor ce ataca plantele in zona coletului si a radacinii, mai ales in timpul noptii, incepand cu luna aprilie pana in octombrie. Atacul la plantele tinere provoaca taierea si ofilirea acestora, iar la cele mature le produce debilitatea. Ataca si semintele semanate in camp sau in gradina, in locul respectiv, plantele nu mai rasar. Atat larvele cat si insectele adulte sunt daunatoare, dar larvele sunt mai vorace. Atacul de coropisnita este in vetre si se observa prin ridicaturi mici la suprafata solului.

Larvele seamana la infatisare cu insectele adulte. Coropisnita adulta este o insecta lunga pana la 50-60 mm, de culoare maronie-galbuie, mai inchisa pe partea dorsala si mai deschisa pe cea ventrala. Corpul sau e aproape cilindric, are aparatul bucal bine dezvoltat si protoracele mare, oval. Picioarele anterioare ii sunt foarte bine adaptate pentru sapat, iar abdomenul este format din 10 segmente si se termina cu doua cerci lungi. Prezinta doua perechi de aripi: cele anterioare sunt pieloase si scurte, iar cele posterioare sunt transparente, cu nervuri inchise si ii servesc pentru zbor. Ierneaza in sol la 30-40 cm adancime, stadiul de adult sau larva de varsta aIIIa si dezvolta o generatie la doi ani.

Combaterea coropisnitelor din gradini se face prin ingroparea de capcane din vase sau borcane in dreptul galeriilor, in care daunatorii cad si nu mai pot iesi. Lucrarile solului ca araturile adanci efectuate toamna inainte de a se retrage daunatorii pentru hibernare, discuirile, prasilele repetate pot distruge multe oua, larve sau insecte adulte. Toamna de efectueaza gropi de 50/50/50 cm ce sunt umplute cu gunoi de grajd pentru a atrage coropisnitele, apoi se ard iarna sau primavara devreme. La sol se aplica tratamente chimice cu produse granulate si momeli toxice- Actara 25 WG (250 g/ 100 m patrati).

Viermii sarma (Agriotes spp.: Agriotes lineatus, Agriotes ustulatus, Agriotes obscurus ), sunt larvele ce se gasesc in sol ale insectelor numite „gandaci pocnitori” si se gasesc pe tot teritoriul tarii noastre. In stadiul de larve, viermii sarma sunt daunatori polifagi periculosi si ataca semintele, radacinile, tulpina plantelor atunci cand temperatura creste la 12-20°C si umiditatea in sol la 50% (de obicei, in primaverile reci si umede) si intra in perioada de hibernare, toamna, cand temperatura scade sub 9°C.

Larva „viemelui sarma” se dezvolta pe parcursul a 5 ani si trece prin 8 varste, naparlind de 7 ori, incepand sa fie daunatoare din varsta a IV a, cand devine fitofaga. Larvele rod embrionul semintelor, coletul si radacinile la nivelul ramificatiilor. Ierneaza in sol si ca adulti in loji formate din particule din pamant, dar si ca larve in diferite stadii de dezvoltare si dezvolta o generatie la 4-5 ani.

Pentru prevenirea atacului acestui daunator, semintele se trateaza inainte cu insecticide specifice. Foarte eficiente sunt araturile adanci efectuate imediat dupa recoltarea culturilor. Tratamentele chimice se fac cu Nemathorin si insecticide ce contin substantele active: teflutrin(in granulele pentru aplicarea la sol), thiamethoxam, imidacloprid. Produsul Thiometoxam se poate folosi in cazul culturilor irigate prin picurare si se poate aplica prin udare rasadurilor inainte de plantare.

Limaxul cenusiu (Deroceras agreste) este un melc fara cochilie, polifag, ce produce pagube mai mari in rasadnite in iernile mai blande urmate de primaveri reci. Adultul este lung de 4-5 cm, de culoare crem-cenusie, cu pete mai inchise. Limacsii cenusii se diferentiaza de celelate specii de limacsi prin mucusul laptos pe care-l produc cand sunt deranjati. Larvele sunt asemantoare adultilor, dar sunt imature sexual. Limacsii sunt specii hermafrodite si depun grupat cate 10-60 de oua transparente, ajungand sa depuna pana la 300- 500 de oua de-a lungul vietii lor. Sunt activi noaptea si prefera zonele umbroase si umede. Ierneaza in sol, la 25-30 cm adancime, in stadiul de ou.

Larvele si adultii produc pagube insemnate deoarece rod organele plantelor. Larvele ataca frunzele producand gauri neregulate, pana raman numai nervurile, putand compromite usor rasadurile. Atacul limaxului se recunoaste prin urmele lasate de mucusul vascos. Ca masuri de prevenire se fac araturi de toamna, se respecta densitatile dintre plante, se strang manual limacsii dupa ploaie, se aplica pulbere de var nestins-20 g/mp si ingrasamint superfosfat 15-20g/ mp. Tartamentele chimice se fac cu produsele: Meta Gold 3%, Meta Gold 5%, Optimol(5g/mp, aplicate cu 7 zile inainte de plantarea rasadurilor).

Sfredelitorul porumbului(Ostrinia nubilalis) este un daunator polifag ce poate periclita recolta de ardei. Ca plante gazda are multe plante cultivate si buruieni: porumb, ardei, sorg, cartof, hamei, buruieni. Adultul este o molie ce are corpul lung de 15 -16 mm. Femelele sunt mai mari si difera fata de masculi prin anvergura aripilor si coloritul acestora. Larvele sunt omizi galbui, cu capul negru, cu 3 perechi de picioare adevarate la nivelul toracelui si 5 perechi de picioare false la nivelul abdomenului. La ardei, larvele patrund in fruct la nivelul caliciului si se hranesc cu o parte din tesuturi si seminte. In ranile produse patrunde usor bacteria Erwinia carotovora pv. Carotovora, fructele se inmoaie, capata miros urat datorita putregaiului bacterian umed-moale instalat si nu se mai pot consuma. Larvele produc pagube insemnate in perioada de hranire de 3-4 saptamani si apoi intra in diapauza. Insecta dezvolta o generatie pe an si ierneaza in stadiul de larva matura in tulpinile plantelor gazda. Primavara, larva se impupeaza pentru 3 saptmani, apoi ies fluturii care reiau ciclul. In prevenirea raspandirii acestui daunator se distrug resturile partilor plantelor atacate.

Tratamentele chimice se fac cu Avaunt 150 EC -0,250 l/ha, Inazuma (contine acetamipirid +lambda-cihalotrin )- 0,15 -0,2 kg/ha, Poleci-0,03-0,05%.

Nematodul galicol (Meloidogyne incognita, Meloidogyne spp.) este considerat cel mai periculos daunator al ardeilor cultivati in spatiile protejate prin atacul sau in tot timpul anului. Este un daunator polifag si patrunde in plante, atacand semintele, radacina si tulpina. Atacul de maxima intensitate este in perioada calda a verii, la culturile din ciclul al II lea. Plantele atacate stagneaza din crestere, devin debile si se usuca. Dupa eclozare, larvele circula prin sol si ajung la radacini. Dupa ce patrund in radacina prin varfurile de crestere, larvele nematozilor trec prin vase, de care se fixeaza producand in cateva saptamani gale. Aceste gale (umflaturi, nodozitati) se datoreaza faptului ca larvele nematodui elimina o toxina care produce hipertrofirea tesutului in locul respectiv. Circulatia sevei se blocheaza in locurile atacate si plantei i se va provoca in timp ofilirea. Plantele atacate, datorita ranilor, sunt expuse si la atacul ciupercilor Fusarium spp. si Verticillium spp. Nematozii pot dezvolta in sere intre 4-8 generatii pe an, iar in solarii 3-4 generatii. Femela, in perioadele calde ale verilor, poate depune de la 1000 la 2000 de oua.

In prevenirea atacului nematozilor se face rotatia culturilor, se utilizeaza plante care reduc populatia de nematozi-de exemplu rapita, se inlocuieste prin rotatie solul, se muta culturile pe alt teren si se dezinfecteaza solul cu Nemasol sau Besamid granule in doza de 3-5 kg/100mp la temperaturi mai mari de 6°C si cand solul e umed ori se mai poate dezinfecteaza solul termic(cu aburi), se folosesc hibrizi rezistenti la nematozi, se pot folosi sisteme de cultura fara sol in sere si solarii.Tratamente chimice se fac cu : Force 1,5 G (15 kg / ha), Nemathorin 10 G- in cantitate de 15 kg/ha, Vydate 10L la plantare( 30 kg/ha),Vydate 24L in perioada de vegetatie- 5 l/ha si pentru irigare prin picurare 10 l/ha.

Ardeiul iute – Capsicum annuum

Ardeiul iute (Capsicum annuum) – generalitati

este apreciat in bucataria tuturor popoarelor prin gustul sau iute, dar si pentru proprietatile sale curative si este cel mai popular condiment din toate timpurile. El amplifica gustul celorlalte ingrediente din mancare.

Ardei iute – compozitie , beneficii asupra sanatatii

Capsaicina si uleiurile esentiale pe care le contine, sunt substantele continute de ardeiul iute care ii dau iutimea. Capsaicina are beneficii in prevenirea aparitiei cancerului la prostata, plamani, pancreas si ajuta la stimularea metabolismului, curata venele si contribuie la scaderea colesterolului si a trigliceridelor, contribuie la echilibrarea tensiunii arteriale, amelioreaza sinusurile congestionate prin stimularea fluiditatii secretiilor de mucus, stimuleaza imunitatea prin continutul de betacaroten din ardeiul iute rosu, diminueaza riscul de ulcer gastric, imbunatateste peristaltismul gastro-intestinal, contribuie la pierderea kilogramelor prin arderea caloriilor si oxidarea straturilor de grasime ce se resimtite prin caldura care energizeaza organismul si pune sangele in miscare, amelioreaza inflamatiile si durerile provocate de psoriazis si artrita inflamatorie. Ardeiul iute se recomanda si in oboseala corzilor vocale la cantareti, oratori.

Cum sa alegi un ardei iute cu adevarat iute – la ce trebuie sa te uiti

Unele soiuri de ardei sunt foarte iuti, altele sunt potriviti, fara sa simti ca gura iti ia foc. Ardeiul iute poate avea un gust intepator, dulce sau picant. Pentru cei experimentati, gustul ardeilor iuti, chiar daca e de-a dreptul incendiar, poate fi cu arome fructate (de prune, de migdale, de stafide, de cafea), carnoase (de afumatura) sau citrice (de lamaie). Iuteala ardeiului este de fapt „o arma chimica” prin care s-a adaptat planta la atacul ciupercilor care patrund prin ranile facute de insecte si ii distrug semintele.

In lume sunt foarte multe soiuri de ardei iuti rosii, galbeni sau verzi. Cu cat fructele sunt culese inainte de maturarea lor fiziologica, cu atat planta va produce mai multe fructe. Soiurile de ardei iuti se vand in comert la kilogram sau cu legatura. La cumpararea ardeilor iuti se are in vedere ca fructele sa fie cu coaja lucioasa, codita sa fie verde. Cu cat va fi mai copt, ardeiul va fi mai aromat si condimentat, dar si striatiile de pe el, cu cat sunt mai multe, arata ca acel ardei e „mai fierbinte”. Ardeii verzi, care nu au ajuns la deplina lor maturitate se consuma intotdeauna proaspeti, in timp ce ardeii rosii se pot consuma in stare proaspata cat si uscata. Cand se curata ardeii iuti, se evita senzatia de usturime prin inmuierea mainilor in ulei sau folosirea manusilor. Resturile de la curatarea ardeilor iuti nu se folosesc in hrana animalelor. Nu se pune mana la ochi, nas sau gura.

Pentru persoanele care gusta dintr-un ardei prea iute, daca se bea apa sau bere, se intensifica senzatia de usturime. In acest caz, se foloseste iaurt sau lapte deoarece capsaicina este solubila in grasimi si se diminueaza gustul puternic.

Soiuri de ardei iute

Pentru o afacere care sa fie profitabila, in alegerea soiurile se urmareste ca acestea sa aiba o productivitate cat mai mare, sa fie rezistente la boli si daunatori si lucrarile sa se poata efectua mecanizat. In cultura ardeiului iute, in primele doua saptamani de la plantare, nu se efectueaza udari aproape deloc pentru a se evita racirea

Ardei iute – Dracula.

Este un soi de ardei ce poate atinge inaltimea de 40-50 de cm, fiind cultivat primavara sau in culturile de toamna. Distanta de plantare este de 40 cm intre randuri si 15-20 cm intre plante. Ca aspect seamana cu ardeiul bulgaresc si are fructele lungi de 18-22 cm si greutatea cuprinsa intre 35-50g. Culoarea ardeiului iute„Dracula” este rosie atunci cand ajunge la maturitatea lui fiziologica. Fructele se culeg pentru consum cand devin galben-verzui.

Ardeiul iute Pintea.

Este un soi cu plante viguroase si fructe lungi de 15-16 cm, subtiri, ascutite la varf, de culoare verde sau rosu la maturitate. Perioada sa de vegetatie este de 78-80 de zile, iar recoltarea incepe din luna iulie. Semintele sunt plantate in rasadnite in luna martie si se transplanteaza in luna mai la o distanta de 40 cm intre randuri si 15-20 cm intre plante. Este un ardei cu gust picant.

Ardeiul iute Roundel este o varietate ce are tufa bine aerisita, cultivata in campurile deschise. Fructele sunt rotunde, au forma unui mar, fiind carnoase, erecte, de culoare galbena la inceput si rosie la maturare si au greutatea medie de 50-55g. Este transplantat din rasadnite in luna mai si incepe sa rodeasca din luna iulie pana in octombrie.

Ardei iute Iancu F1 este un hibrid semitimpuriu foarte productiv, cu plante viguroase. Se cultiva in sere, solarii si in camp deschis. Fructele sunt de forma conica, usor alungite si au o lungime de 18-20 cm, avand o greutate intre de 40-70 g. Fructele incep sa fie culese cand au o culoare galbena si isi pastreaza marimea si forma constanta pana ajung la maturitatea fiziologica si devin de culoare rosie-deschisa. Gustul placut si deosebit al fructului sporeste valoarea sa productiva prin aspectul sau interesant.

Soiuri de ardei iute din Transilvania: Iute de Arad (se preteaza mai bine la culturile din rasadnita calda si au fructele conice, cu varful putin curbat, lungi de 6-8 cm) si Iute de Seghedin, cultivat in vestul tarii pentru a se obtine din fructul sau boiaua de ardei. Este un soi rezistent la seceta, cu fructele conice, putin turtite pe ambele parti, de culoare rosie- stralucitoare. Aradean este un hibrid de ardei iute ce se cultiva in tara noastra si manifesta toleranta fata de atacul de Alternaria si Verticillium.

Ardeiul iute american-chili (Capsicum frutescens) Ardeiul iute De Cayenne este un soi foarte picant si se foloseste in obtinerea pudrei de piper iute sau a „piperului de Cayenne” prin macinarea ardeilor cu tot cu semintele uscate. Soiul acesta de ardei iute este timpuriu, destinat culturilor de primavara-vara in spatii protejate si pentru culturile de vara-toamna din camp. Pe parcursul perioadei de vegetatie a ardeilor iuti De Cayenne, ce dureaza in jur de 70-75 de zile, planta dezvolta o tufa stufoasa, de vigoare medie, din care atarna fructe lungi de 5-12 cm si subtiri, cu un diametru de 4 cm. Suprafata fructelor este neregulata, cu peretele subtire, de culoare verde inchis sau de un rosu deschis, stralucitor si aprins la maturitate. Gustul acestuia este iute si un pic mai intepator, dar, dupa ce se trece de senzatia ca iti ia gura foc, gustul lor poate fi placut ademenitor.

Ardei iute bulgaresc Chorbadgiiski este un soi care face fructele lungi de 18-22 cm, de o greutate intre 35-50 g, foarte productiv, cu tulpini cu port de 40-50 cm. Fructele se recolteaza cand sunt de culoare verde cand ajung la maturitatea de consum, iar la maturitatea fiziologica devin rosii. Gustul fructelor este slab piparat, fapt ce le face sa fie folosite de un numar mai mare de consumatori. Rasadurile se transplanteaza in luna mai, la o distanta de 15-30 cm intre plante. Recoltarea incepe in luna iulie si tine pana in luna octombrie. Are o perioada de vegetatie de 100-135 zile si o productie de 3 t/ha.

Ardeii ornamentali (decorativi) se bucura de un mare succes, fiind comercializati in ghivece. Sunt plante anuale si pe langa rolul decorativ dat de culoarea galbena, portocalie sau rosie a fructelor asigura si fructe iuti, comestibile. Soiuri mai des intalnite pot fi; Purple Tiger, are frunzele conturate cu alb sau vinetiu si fructele mici si foarte iuti, de culoare rosie sau purpurie, Fish -cu frunze mamorate cu alb si fructe multicolore si dungate.

Printre cele mai populare varietati de ardei iute in lume se numara: Ardeiul iute Tabasco (Capsicum frutescens) este o varietate de ardei iute foarte cunoscuta, are fructele picante, de culori galben-verzui sau portocaliu spre rosu aprins. Fresno, este o varietate cu tufa scunda, dreapta, cu fructe mici si ascutite la varf, de culoare verde sau rosie. Ardeiul iute unguresc este galben-cerat, cu fructe de iuteala medie. Jalapeno este un ardei cultivat in Mexic si Spania. Fructul are textura carnoasa, cu coaja mai goasa. Poblano, o varietate cu fructele in forma de inima, potrivit de iuti. Cand se coc fructele foarte tare devin rosii-maronii, fiind numite „ancho”. Serrano, originar din Mexic, cu fructele potrivit de iuti si de forma cilindrica, de culoare verde sau rosie. Se mai cultiva si soiuri de ardei iuti din specia Capsicum chinese si ardei specifici bucatariei asiatice –Ardei Thai chili, pasati si in pasta de curry.

Leave a Reply

Your email address will not be published.