Prazul – generalitati
Prazul (Allium porrum sin. Allium ampeloprasum), face parte din grupa legumelor bulboase si e cunoscut sub denumirile populare de ajima, praj, ceapa alba, ceapa blanda, coada vacii, hagima, horceag, por, poroi, poroaica, poriu sau pur, este o planta erbacee, binenala, originara din zona Marii Mediterane, cultivata intara noastra mai ales in Oltenia si Moldova, fiind cultivat si indragit de toate popoarele din vestul Europei. Este cultivat mai mult ca o cultura succesiva dupa o cultura timpurie de ridichi de luna, mazare, cartofi timpurii.
Prazul – aspect
Radacinile prazului sunt fibroase, mai dezvoltate decat la ceapa sau usturoi, fasciculate ca niste mustati groase si lungi. Bulbul si tulpina propriu-zisa sunt mici. Tulpina are forma unui disc pe care se formeaza bulbul din partile inferioare de la tecile frunzelor, cu un mugure vegetativ in interior. Frunzele invelite strans una peste alta, carnoase si fragede datorita depozitarii substantelor de rezerva, sunt grupate intr-o falsa tulpina cilindrica.
Cand se desprid din piciorul prazului lung de 50-70 cm si cu un diametru de 4-8 cm, frunzele sunt indoite dupa linia mediana sub forma de jgheab, lineare, late, de culoare verde-inchis, acoperite cu un start de pruina. Dupa ce planta devine matura, frunzele sunt mai aspre. Tulpina florifera, cilindrica, plina in interior, se dezvolta in al doilea an din mugurii de pe discul tulpinal si are pana la 2 m inaltime. Tulpina se termina cu o inflorescenta globuloasa, invelita la inceput intr-o membrana pergamentoasa cu o prelungire de 15-20 mm care se usuca la inceputul infloririi. O inflorescenta contine intre 800-3000 de flori albe-verzui, purpurii. Polenizarea florilor este alogama. Fructul este o capsula cu 3-6 seminte negre, aspre, de forma tetraedica. Semintele sunt viabile 2-3 ani si germineaza la 3-5°C.
Prazul – compozitie, actiuni benefice asupra organizmului, recomandare in diferite diete
Prazul contine 87-90% apa, restul fiind format dinhidrati de carbon, proteine, glucoza, fructoza, lipide, vitaminele A, B6, C, K, PP si minerale: potasiu, calciu, clor, fosfor, fier, mangan, magneziu, sodiu, compusi ai sulfului care ii confera un efect antioxidant si antibacterian, fiind putin mai dulce dacat ceapa, dar placut la gust, cu aroma specifica. Frunza verde de praz este bogata in radicali liberi ce stimuleaza metabolismul proteic si reechilibreaza majoritatea functiilor biologice. Actiunile sale benefice asupra sanatatii au rol in tratarea afectiunilor bronho-pulmonare, prin continutul sau de alicina si antioxidantul flavonoid kampferol imbunatateste circulatia, stimuleaza digestia, fluxul biliar, limiteaza riscul de cancer la colon.
Este recomandat in dietele bolnavilor de diabet pentru continutul de substanta monozaharida All-Ozem ce actioneaza asupra insulinei si creste efectul ei hipoglicemiant.
Prazul – contraindicatii
Din cauza oxalatilor, prazul este contraindicat in litiazele renale sau biliare. Folosit in uz extern prazul ajuta la vindecarea abceselor, furunculelor, panaritiului, fiind cicatrizant si antiseptic in cazul plagilor. Tulpinile false ale prazului sunt folosite in prepararea mancarurilor si a salatelor, putand fi consumat in stare cruda sau gatita.
Soiuri de praz
Se pot cultiva mai multe soiuri de praz: Alutus, Camus, Prazul de Carentan, Prazul de Rouen, Prazul lung Bulgarian Giant, Praz Varna, Porbella, etc .
Cerinte pentru cultura de praz:
Prazul este o planta iubitoare de apa, de aceea va trebui udat mai ales in cazul perioadei secetoase, fara excese de apa ce pot produce aparitia bolilor de sol. Nu este o planta pretentioasa la caldura, dar se dezvolta bine pe terenuri luminate, in soluri bogate in substante hranitoare, fertilizate cu gunoi de grajd. Temperatura ideala de vegetatie este de 20°C si planta matura de praz de toamna poate sa reziste la o scadere brusca a temperaturii pana la o temperatura de -5°C, iar sub stratul de zapada pana la -21°C. Daca nu este acoperita cu stratul de zapada, planta moare la -15°C.
Avand un sistem radicular bine dezvoltat, prazul secatuieste solul de substantele hranitoare si este considerat o planta rapace. Cultura de praz necesita la hectar 20 tone de gunoi de grajd bine fermentat si 300 kg de azotat de amoniu, 300kg de superfosfat si 150 kg de sare potasica, putand fi administrate in anul culturii.
Prazul prefera solul reavan, adanc, bine drenat, cu textura mijlocie si cu un pH intre 6,0- 6,8, dar se administreaza amendamente solului si se poate cultiva pe soluri cu pH intre valorile 5,6-7,5.
Prazul necesita o rotatie a culturilor, el nu poate reveni pe acelasi sol decat dupa 3 ani. Prazul se poate cultiva dupa culturile de mazare si fasole, apoi tomate, ardei, vinete si chiar dupa vazoase si bostanoase daca se adauga solului gunoi de grajd.
Infiintarea culturii de praz
Prazul de poate cultiva fie prin rasaduri, fie prin semanarea directa pe straturile din gradina. Metoda de plantare a prazului este asemanatoare cu cea a cepei de apa.
Cultura prin rasad:
Asigurarea rasadului se face prin semanarea a 8-10g/mp in rasadnite reci in lunile martie-aprilie, din care se dezvolta intre 2000-3000 de fire de rasad. Rasadul de praz se seamana mai rar pentru a se dezvolta plantule mai viguroase si nu se repica. Varsta optima a rasadului este de la o luna si jumatate pana la doua luni de la semanat, cand plantulele au 3-4 frunze adevarate si ajung la inaltimea de 15cm, cu un diametru la colet de 3-5 mm.
Rasadurile trebuiesc transplantate in gradina in luna mai. Firele de rasad se planteaza la o distanta de 15 cm pe rand si se pastreaza o distanta intre randuri de 30 cm. La un hectar de cultura se fac 200 metri patrati de brazde. Radacinile rasadurilor se fasoneaza cu 1/3 din lungimea lor inainte de plantare, se mocirlesc si se planteaza mai adanc decat erau in rasadnita. Rasadul se poate planta manual, cu plantatorul sau mecanizat, pe suprafete mai mari. Se are in vedere asigurarea unui surplus de rasaduri pentru completarea golurilor care vor aparea. Aceasta lucrare se face dupa 10 zile de la plantare. Apoi urmeaza fertilizarile faziale, irigarile cu o norma de 300 metri cubi de apa la hectar, cele doua rariri, prasitul, erbicidatul, musuroitul, tratamentele pentru combaterea bolilor si a daunatorilor.
Cultura prin semanare directa
Se pregateste terenul toamna cu un discuit, se fertilizeaza si se face o aratura adanca de 28-30 cm. Primavara se afaneaza solul si se modeleaza. Insamantarea se realizeaza primavara timpuriu, fiind necesare 3-4 kg samanta/ha ce se seamana la o adancime de 1,5- 2 cm, apoi se tavalugeste terenul. Urmatoarea operatie este raritul la distante de 10 -15 cm si se realizeaza in momentul in care plantulele au format 2-3 frunzulite.
Firele rarite pot fi plantate pentru completarea golurilor. Odata cu raritul se realizeaza si musuroitul prin care partea acoperita va ramane alba, sporindu-i-se calitatea. Musuroitul plantelor se face ca o bilonare a randurilor cu culturi de praz, progresiv, odata cu cresterea prazului pentru ca partea cea mai valoroasa e cea alba care este si mai frageda. Cultura de praz se iriga imediat dupa plantare pana in luna septembrie.
Recoltarea prazului
Dupa 70- 120 de zile de la plantarea rasadului, atunci cand planta are tulpina bine ingrosata, sau cam dupa patru-cinci luni de la semanat, prazul se recolteaza prin smulgerea directa a plantelor ori prin scoatelor acestora dupa ce s-a dislocat pamantul cu cazmaua, cu plugul fara cormana.
Prazul timpuriu se recolteaza in luna iunie si are tija mai alba, lunga, moale si mai deschisa la culoare decat cel de toamna. Gustul prazului de toamna este mai puternic. Prazul poate fi pastrat in camp sau in depozite. Recoltarea prazului de toamna se face toamna tarziu, cand plantele au atins dimensiunile optime de recoltare. Prazul se poate consuma in stare proaspata sau se poate pastra la rece peste iarna, in pivnite, dar sa fie ingropate radacinile si o parte din tulpini in nisip.
Pentru pastrarea prazului peste iarna in camp se face fasonarea prin ruperea varfurilor frunzelor si asezarea plantelor oblic in rigole facute cu plugul si acoperirea tulpinilor in intregime cu pamant. Se face un drenaj corect pentru a preveni baltirea apei in zona. In zonele mai calde, prazul rezista peste iarna in camp de unde este recoltat esalonat, periodic.
Valorificarea prazului se poate face prin formarea unor legaturi de cate 5 pana la 12 fire care se aduna in snopi mai mari, fiind mai usor de transportat in piata/spatiul de desfacere.
Boli specifice prazului:
Orice tratament chimic se foloseste conform prescriptiilor de pe eticheta!
Micoze praz:
Mana ( Peronospora destructor) , numita si mana cepei, este cea mai periculoasa boala foliara ce poate distruge intre 50-100% recolta cand anul este ploios si rece. Atacul ciupercii se manifesta prin aparitia unor pete alungite, galbui-brune. Peste aceste pete se dezvolta fructificatiile ciupercii prin aparitia unui puf violaceu. Ciuperca apare la nivelul frunzelor, pe tijele florale si pe bulbi in zona apicala, dupa care bulbul putrezeste la depozitare.
Ciuperca se dezvolta cu rapiditate in anii ploiosi, la temperaturi cuprinse intre 3-27°C. In lunile iunie-iulie, cand temperatura este de 11-12°C, atacul are valoare maxima. Zonele afectate se inmoaie, frunzele se usuca, plantele se apleaca, se innegresc si putrezesc raspandind un miros neplacut. Transmiterea bolii se realizeaza de la o cultura la alta prin resturile infectate cu fructificatiile de rezistenta ale ciupercii si prin bulbii infectati.
Ca masuri de protectie si de prevenire a raspandirii bolii se fac rotatii ale culturii de praz la 4 ani, se distrug buruienile, se ard resturile vegetale infectate, se folosesc soiuri si hibrizi rezistenti, cu toleranta la mana, se utilizeaza bulbii sanatosi pentru seminceri. Mana se combate cu fungicide cuprice.
Pentru tratamente preventive se fac stropiri cu Aliette 80 WG -0,2%, Bravo 500 S -1,5-2,0 %, Dithane M45 -0,2%, Dithane Neotec 75 WG -0,2%, Ortiva 250 SC 0,07%, Banjo 500 SC-0,04% si pentru tratamente curative pentru stoparea evolutiei bolii cu Ridomil Gold Plus 42,5 WP -0,3%, Ridomil Gold MZ 68 -0, 25%, Acrobat MZ 90/600 WP -0,2%. Pentru o aderenta mai buna pe frunze se adauga aracet-0,15 -0,2 % si se pulverizeaza fin.
Alternarioza sau Patarea purpurie a cepei, a prazului (Alternaria porri si Stemphylium vesicarium), este o boala foliara grava ce se manifesta frecvent in culturi. Boala se produce cand planta este infectata cu unul din cei doi agenti patogeni sau cu ambii agenti patogeni. In cazul in care atacul este cu Alternaria porri se dezvolta conidoiforii de culoare maro-deschis si pot aparea in grupuri, cu conidii ovale. Cand atacul se datoreaza ciupercii Stemphylium vesicarium, conidiile se gasesc solitare pe conidoifori, sunt mai mici, de culoare maro-inchis sau maslinii. Ambele ciuperci se dezvolta in conditii de umiditate atmosferica, temperaturi intre 18-25°C.
Vantul si apa de la picaturile de ploaie, de roua, de la aspersoare sunt vectori de raspandire a sporilor ciupercilor ce patrund in stomatele plantelor sau prin rani. Frunzele mature sunt atacate mai puternic, mai ales cele care au rani provocate de trips. Boala se manifesta prin aparitia unor pete galbene mici, cu un centru cenusiu, apoi apar inele concentrice maro sau purpurii ce se brunifica, se innegresc la sporulatia ciupercii. Frunzele se ofilesc, se indoaie si se usuca. Ciuperca ataca si tijele plantelor semincere cat si inflorescenta fara ca sa se mai formeze semintele. Resturile vegetale infectate se ard pentru a nu se forma fructificatii de rezistenta ale agentilor patogeni.
Prevenirea se face printr-o fertilizare cu o cantitate redusa de azot, cultivarea soiurilor de praz rezistente la aceasta boala, rotatia culturilor. Combaterea chimica a acestor ciuperci se face prin utilizarea fungicidelor: Banjo 500 SC-0,04%, Ortiva 250 SC 0,07%, Dithane M45 -0,2%, Dithane Neotec 75 WG -0,2%, Rovral 500 SC-0,1% (1 l/ha). Pentru ca fungicidele sa aiba aderenta mai buna se foloseste unul din adjuvantii: VICE sau NU-Film P si se face o pulverizare fina.
Rugina (Puccinia porri sin, Puccinia allii), boala ce se dezvolta pe frunzele cepei, ale usturoiului si ale prazului. Se manifesta prin aparitia in timpul primaverii a unor pete mici, galbui in care se gasesc picnidii si ecidii de culoare portocalie, pulverulente. Vara, pe aceste pete se dezvolta pustule pe ambele fete ale frunzei, brune-rosiatice in care se formeaza uredosporii ciupercii. Frunzele mature ale prazului atacate de aceasta ciuperca se ingalbenesc si se pot usca. Toamna, apar pustule lucioase, inchise la culoare in care se dezvolta fructificatiile de rezistenta ale ciupercii. Boala poate produce deformarea frunzelor, o slaba dezvoltare a bulbului, uscarea frunzelor de la varf, plante cu frunze patate si cu o slaba valoare comerciala.
Pentru prevenirea raspandirii acestei boli se evita fertilizarile excesive cu azot si se foloseste cantitatea optima necesara de potasiu, se ard toate resturile vegetale infectate, se dreneaza apa bine, se rotesc culturile si se evita cultivarea prazului in apropirea culturilor de ceapa sau usturoi pentru a nu se raspandi bolile si daunatorii comuni. Plantele semnalate ca infectate cu rugina se elimina imediat din culturi. In combaterea ruginii prazului eficiente sunt fungicidele pe baza de morfolina: Acrobat MZ 69 WP -2 kg/ha.
Putregaiul alb al bulbilor prazului si ai cepei (Sclerotium cepivorum) este o boala de sol ce se poate manifesta si in depozit si poate produce pana la 70% pagube intr-o recolta, raspandindu-se cu precadere in anii ploiosi si calzi, atacand cultura de praz cel mai puternic in doua perioade: la inceputul primaverii si dupa formarea bulbilor pana la recoltare. Boala se manifesta inca din martie-aprilie cand se produce o ingalbenire a varfurilor frunzelor ce coboara progresiv cu putrezirea invelisurilor exterioare ale falsei tulpini pana spre baza plantelor, producand uscarea acestora.
Ciuperca se propaga in vetre de atac si produce putrezirea bulbilor, a radacinilor. Pe suprafata zonelor atacate se dezvolta miceliul alb, pufos, in care se formeaza sleroti rotunzi, mici, negri. Sclerotii pot produce noi infectii peste o luna de la formare si au o viabilitate de 5 ani. Bulbii atacati putrezesc si in depozit. Prevenirea raspandirii acestei boli se face printr-o rotatie a culturilor de 5-6 ani, aratura adanca, arderea resturilor vegetale infectate, cultivarea de soiuri rezistente la aceasta boala, fertilizare corecta, echilibrata, igiena culturala.
Combaterea chimica se face prin tratarea culturii cu Ronilan 50DC-0,25%, tratarea bulbilor inainte de insamantare cu Ronilan 50DF sau Rovral 500 WP, dezinfectarea solului cu Bromura de metil, Dazomet sau Ronilan 50 DF.
Putregaiul cenusiu (Botrytis alli ) ataca prazul la nivelul frunzelor si al bulbilor. Boala debuteaza cu aparitia unor pete mici, albicioase, alungite sau circulare unde tesutul plantei se scufunda si se necrozeaza. Cand ciuperca ataca bulbii inainte de recoltare apar pete galbui care se inchid treptat la culoare, apoi se inmoaie si putrezesc. Pe zonele atacate se dezvolta o panza fina, galbuie, cu scleroti negri, mari de 2-5 mm. Vantul si apa de la ploaie sau irigatii imprastie sporii ciupercii. Plantele tinere pot sa putrezeasca, iar bulbii atacati prezinta in sectiune, pe foile superioare, semne ale putregaiului.
Daca umiditatea continua sa persiste, putrezirea bulbilor se intensifica in depozite, trecand si la plantele sanatoase. Sub 3°C ciuperca isi incetineste atacul. Prevenirea raspandirii bolii se face prin evitarea fertilizarii cu balegar de grajd in zonele de risc, drenarea solului, igiena culturala, folosirea de soiuri rezistente, asolament de minim 3 ani, folosirea de seminte si bulbi sanatosi. Se evita recoltarea prazului pe vreme ploiasa.
Tratamentele chimice se fac la aparitia primelor simptome ale bolii cu Bravo 500 SC-1,5-2 l/ha sau Teldor 500 SC -0,08%. Este eficient in tratamente si Rovral 500 SC -0,1%. Bulbii care se pastreaza peste iarna in depozite sunt tratati preventiv cu Teldor 50 SC-0,08%.
Fuzarioza (Fusarium oxysporum f. Sp. cepae) este o boala ce se manifesta la nivelul radacinilor plantelor care au fost ranite sau atacate de daunatori. Plantele atacate se vestejesc si au frunzele usor ingalbenite la varf. Ciuperca distruge sistemul radicular al plantei si bulbul. Pe zonele atacate apare miceliul ca un puf alb, cand umiditatea persista. Ciuperca ataca la temperaturi optime de 25-28°C, se transmite prin sporii purtati de apa din sol, prin fructificatiile de rezistenta care produc clamidosporii in resturile vegetale infectate.
Tratamentele se fac cu Topsin (1litru pe 1000 m patrati )+ Phosphit-One –(1 litru pe 1000 mp). La doua saptamani se aplica prin apa de irigat Condor( Elise) 1kg/ha. Produsul de combatere este Phosphit-One.
Putregaiul bacterian al bulbilor de ceapă şi praz (Erwinia carotovora) este o bacterioza ce se transmite de la un an la altul prin resturile vegetale infectate si prin seminte. Putregaiul umed-moale al bulbului se manifesta prin atacul bacteriei la sfarsitul perioadei de vegetatie asupra bulbilor si a culturilor semincere. Bulbii atacati au coletul moale inainte de recoltare sau raman numai foile exterioare. Prin sectiune se observa in centrul bulbului randuri de frunze alterate, hidrozate, care se brunifica in timp, cu miros neplacut. La culturile semincere bacteria produce pete pe tulpinile afectate, care se dezvolta slab, iar pe vreme umeda apare putregaiul umed cam la 20-30 cm de la baza.
Pagubele cele mai mari sunt in timpul pastrarii. Erwinia carotovora se transmite usor cand precipitatiile sunt dese si temperaturile sunt mai mici fata de media normala, se raspandeste repede in solurile reci si umede. In depozite se previne inmultirea bacteriei prin pastrarea constanta a temperaturii si umiditatii scazute. Resturile vegetale se ard pentra a se stopa raspandirea bolii, se realizeaza rotatia culturii la 3 ani si se sorteaza pentru depozitare numai plantele sanatoase. Se fac fertilizari pe baza de fosfor.
Tratamentele se fac imediat ce se constata aparitia bolii cu zeama bordeleza, Champ77 WG, Aliette 80WG-2 hg/ha, Bravo 500 SC, Dithane, oxiclorura de cupru.
Viroze praz:
Dungarea galbena a prazului (Leek yellow stripe virus), este o boala ce poate produce pagube mari la culturile semincere. Plantele virotice incetinesc din crestere si capata o culoare mai palida, frunzele de la baza se apleaca si au dungi galbene, bulbii raman subdimensionati. Dupa ce boala avanseaza, plantele se ingalbenesc complet. La plantele semincere tulpinile florifere se dezvolta foarte slab, cultura este compromisa, fiind foarte slaba productia de seminte.
Virusul se transmite prin afide de la o planta la alta si prin intermediul semintelor de la plantele semincere infectate. Plantele gazde pentru acest tip de virus sunt prazul, ceapa, hajme, ceapa ornamentala. Nu exista tratament pentru aceasta viroza. La 500 m departare de cultura de praz, ceapa, usturoi, hajme, ca masura de prevenire a raspandirii acestei viroze, se infiinteaza culturile semincere pentru care se fac stropiri repetate contra afidelor.
Se elimina imediat din culturi plantele infectate si se fac tartamente cu insecticide contra afidelor responsabile de raspandirea virusului cu produse ca: Actara-0,02%, Calypso-80 ml/ha, Decis Mega 50 EW-0,02%.
Daunatorii prazului
Trips comun (Thrips tabaci) este un daunator polifag de origine asiatica ce ataca plante din peste 25 de familii. La inceputul primaverii, in martie-aprilie, se inmulteste pe diferite plante din flora spontana de unde migreaza spre plantele de cultura. Este o insecta foarte mica, de dimensiuni cuprinse intre 0,8-1,2 mm. Femela depune sub epiderma frunzelor, a fructelor, florilor in jur de 100 de oua si traieste 18-22 de zile. Adultii si larvele se hranesc cu polen sau prin inteparea si sugerea sucului celular din frunzele, florile, lastarii plantelor. In timpul inteparii organelor plantelor, tripsul tutunului introduce si saliva toxica pentru plante.
Larvele sunt cele mai periculoase pentru legume deoarece se hranesc timp de o saptamana cu frunze, producand mici intepaturi (in aceste rani pot intra sporii ciupercilor patogene) apoi coboara in sol la 15 cm unde isi continua ciclul de dezvoltare, impupandu-se. Daca acest daunator ataca plante tinere imediat dupa rasarire, produce pieirea in masa a plantelor. Tripsul tutunului dezvolta in tara noastra 3-5 generatii si ierneaza in stadiul de femela adulta in sol. Tripsul este un vector de raspandire a virusurilor.
Prevenirea raspandirii daunatorului se face prin strangerea si arderea resturilor vegetale, insamantarea prazului sa se faca cat mai devreme pe un teren fertilizat pentru ca plantele viguroase rezista bine atacului. Combaterea daunatorului sa se faca la momentul aparitiei lui. Combaterea tripsului cepei se face folosind insecticidele: Novadim Progress -0,2% (30ml in 10 l apa), Mospilan 20 SG-0,025%(1,5 g/6 l apa), Actara 25 WG -0,02%(0,2 kg/ha), Confidor Energy -0,08%, Faster 10 EC -0,03% (2ml in 6,6l apa), Karate Zeon 50 CS-0,02% sau 0,16 l/ha(2ml in 10 l apa/ 125mp), Mavrik 2 F-0,05%.
Nematodul bulbilor (Ditylenchus dipsaci) este daunatorul unul dintre cei mai periculosi daunatori ai culturilor de ceapa, usturoi, praz, putand produce pagube pana la 70% din recolta. Nematodul galicol este un vierme cilindric minuscul, de 1-2mm, care are larvele de 0,3 mm si ataca peste 400 de specii de plante. Nematozii patrund in tesuturile prazului si provoaca desprinderea radacinilor si deformarea bulbilor.
Simptomele unui atac de nematozi sunt: plantele atacate au la inceput frunzele mai groase si mai scurte, de un verde inchis, apoi se decoloreaza atat frunzele cat si partilor aeriene, se produce ingalbenirea unor parti din frunze de-a lungul nervurilor, aparitia unor umflaturi la nivelul tulpinilor, Larvele parasesc planta initiala si pornesc spre alte plante. Daca se dezvolta 5-6 nematozi/mp, cultura este in pericol pentru un atac generalizat. Nematodul galicol se transmite prin materialul de plantare infestat, prin apa de la irigati, resturi vegetale sau sol.
Ca masuri de prevenire si limitare a extinderii zonei de daunare a nematodului se fac: respectarea igienei culturale, arderea plantelor infestate, folosirea de material saditor certificat, cultivarea de soiuri rezistente, rotatia culturilor. In cazul unui teren infestat cu nematozi, se pot planta pe el culturi de tomate, varza, salata, plante ce sunt rezistente la atacul acestora. Terenurilor infestate li se administreaza gunoi de grajd ce sporeste activitatea microbiologica si scade numarul nematozilor.
Nematodul bulbilor ierneaza in stadiul de ou, larva sau adult si dezvolta 5-6 generatii pe an, dar rezista 3-5 ani in sol si 23 de ani in seminte. Din acest motiv, pe solurile infestate se cultiva ceapa, praz pe portiuni mai mici. Intercalarea galbenelelor printre plantele de cultura reduce numarul nematozilor. Tratamente chimice se fac cu granule de insecticid Force 1,5G care se aplica la sol si este un repelent de lunga durata sau Basamid 300-600 kg/ha, aplicat inainte de infiintarea culturii.
Alti daunatori ai prazului:
Musca cepei (Hylemyia antiqua) este un daunator de dimensiuni mici, avand o lungime a corpului pana la 7 mm, de culoare galbuie. Larvele de musca a cepei produc pagube deoarece se hranesc cu bulbii si tesutul din jurul coletului. Larvele din prima generatie consuma frunzele si bulbii in formare, iar plantele atacate se ingalbenesc si se smulg usor, ca si cum ar fi retezate. Se combate cu Confidor Energy – 0,12%.
Gargarita cepei (Ceuntorrhynchus suturalis) ataca culturile din sudul tarii. Ea depune ouale in tesutul frunzelor, iar cand incep sa se hraneasca larvele cu sucul celular, frunzele se usuca de la varf, prezentand o dunga maronie pe lungimea frunzei atacate, caracteristica atacului acestui daunator, insotita de pete albicioase. Se combate cu Actara 25 WG -0,02%, Laser 240 SC -0,04%, Mospilan 20 SG -0,25%, Reldan 22 EC -0,2%, Novadim Progress -0,2%.
Paduchele verde al cepei(Myzus ascalonicus) este un daunator ce inteapa si suge sucul celular, al frunzelor. Partile atacate prezinta pete deschise la culoare care se vor uni intre ele, ocupand tot limbul. Paduchele lasa dejectii lipicioase, producand „roua de miere”. Se combate cu Confidor Energy -0,1%, Actara 25 WG-0,1%, Mospilan 20 SG -0,1%(1,5 g in 10 l apa), Decis Mega 50 EW-0,02%(2 ml in 10 l apa), Faster 10 EC-0,02% (2 ml in 10 l apa.
